Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de confidentialitate si protectia datelor. Click aici pentru detalii.
reclamatie

Conexiuni nemțene: Refacerea Lacului de agrement de la Bacău a sfidat culisele politice și vremea potrivnică

S-a consolidat de-a lungul anilor un tipar al extremelor când vine vorba de lucrări de investiții publice scumpe și complexe. La un capăt atârnă prezentările omagiale, deșănțate, care pun în prim-plan pe „iubiții și luminații conducători”. La celălalt bubuie dezvăluirile zdrobitoare, din ce în ce mai des justificate, orientate pe conducători, beneficiari și constructori. Așa s-a ajuns ca despre obiectivul propriu-zis și lucrări să se vorbească prin prisma extremelor, cu accent în funcție de interes, și mai puțin mergând în șantier, la fața locului, în special când socotelile se închid în mod fericit.

Un exemplu este lucrarea care oficial se numește „Refacerea capacității de tranzitare a acumulării lac redresare aval captare UHE Bacău II (Decolamatare Lac de agrement Bacău). Din teren, nu din fața calculatorului bazându-te pe documente reci și varii relatări, concluziile pot avea altă încărcătură.

Cum vine să rezolvi mai târziu și bine

Istoria cunoscutei atracții de la Bacău, care include o insulă mare de agrement și una mică, ne trimite la 1972-1974, la execuția amenajărilor hidrotehnice de pe Bistrița. Amenajarea în cauză (lacul și barajul), din domeniul public al statului, este exploatată de Sistemul de Gospodărire a Apelor Bacău, care aprține Administrației Bazinale de Apă (ABA) Siret. Partea insulară, creată artificial din excavațiile de la lucrările hidrotehnice, este dotată cu terenuri de sport, locuri de plajă și facilități pentru practicarea sporturilor acvatice și e în gestiunea orașului.

Lacul de redresare, în peste 40 de ani, s-a colmatat și a favorizat creșterea unei vegetații specifice, astfel încât debitul maxim ce putea fi evacuat fără a duce la inundarea insulei a scăzut de la 1.485 mc/s la 900 mc/s. Cea mai mare problemă era dată de capacitatea de atenuare a viiturilor, fără a mai vorbi de asigurarea calității apei pentru piscicultură și agrement.

Lucrarea a început cu o firmă (ROM-GAN CONSTRUCT SRL Bacău) în 22 mai 2015 și se termină cu alta (AQUA PARC SRL Roznov), care a intervenit de la 1 aprilie a.c.

Vorbim în principal de o decolmatare impresionantă, concretizată într-un volum de săpături inițial de 460.770 mc și transportul a 260.770 mc de material aluvionar. Cheltuielile cu transportul diferenței de 200.000 mc reveneau municipalității băcăuane în cadrul proiectului de ecologizare a haldei de fosfogips moștenite de la combinatul lor de îngrășăminte chimice. Acest proiect nu s-a concretizat. Probleme grave ridică și alt proiect al municipalității, cel de reabilitare și modernizare a insulei de agrement, cofinanțat din fonduri europene.

Întrucât constructorul inițial nu a reușit să ducă lucrarea la bun sfârșit, a urmat rezilierea contractului și reluarea procedurii de achiziție. A câștigat continuarea firma din Roznov a cărui deficit de imagine publică, întărit de cunoscutele legături private în zona decizie politică PSD, reprezintă alt subiect.

În dreptul ROM-GAN reținem lucrări efectuate (în ani de zile) în valoare de 5.651.898 lei, din care 5.420.768 lei construcții-montaj. În cinci luni de zile, AQUA PARC a lucrat de 8.258.000 lei, partea de construcții-montaj însemnând 7.833.000 lei. Totalul mare se ridică la 13.909.898 lei, o sumă amețitoare pentru care vrei să vezi ceva la fața locului. La Bacău se vede cu ochiul liber, dincolo de documentații și decontări.

Contractul celor de la AQUA PARC prevede:

  • Defrișarea unei suprafețe de circa 68.000 mp, vegetația spontană favorizată de mediul umed trebuind înlăturată.
  • Săpătura mecanizată a materialului aluvionar (peste 190.000 mc).
  • Săpătura manuală a peste 18.000 mc de material aluvionar.
  • Transportul întregului volum de material (echivalat la aproape 380.000 tone).

Unii pot munci zi-lumină, plus sâmbăta și duminica

Lucrările sunt foarte aproape de finalizare. Duminică, 1 septembrie, este posibil să înceapă deja umplerea lacului.

Marți, la vizita în șantier, pe o căldură infernală, se lucra ca-n filmele documentare din arhiva Sahia Film. Iminența recepției la terminarea lucrărilor plutea în aer.

La locul faptei, doi dintre oamenii cheie ai investiției, aduceau aminte de șantieriștii pur-sânge de odinioară. Se numesc Sorin Albescu (responsabil de lucrare) și Iordache Bucalău ( diriginte de șantier), cel din urmă un veteran care știe pe de rost cum s-au construit toate amenajările hidroenergetice de pe Bistrița din aval de barajul de la Bicaz.

Sorin Albescu (stg.) și Iordache Bucalău

Mai puțin recunoscute public sunt condițiile de lucru care nu au depins de beneficiar sau constructor. De la începerea contractului s-au marcat 58 de zile cu cod galben și portocaliu de precipitații, adică pauză forțată de muncă. Despre cum s-a recuperat acest handicap natural și alte particularități ale lucrărilor, vorbește Gabi Cojocaru, șeful de șantier: „În ciuda piedicilor pe care le-am avut, începând cu condițiile meteo, noi ne-am ținut de promisunea că ne închidem în 150 de zile și pe 1 septembrie suntem gata. Am lucrat și sâmbăta, și duminica. Am lucrat în regim de șantier, zi-lumină, ca pe vremuri, nu 8 ore pe zi. Volumul lucrării a impus să închiriem utilaje performante din toate zonele țării. Este și efortul acestor firme. Vreau să subliniez că puține firme puteau realiza acest obiectiv. Insist să spun că s-au folosit utilaje din care sunt puține în țară și nu le poți lua decât de la cine le are”.

Unul dintre cei mai fericiți oameni care semnează și răspunde pentru investiția de agrement de la Bacău este pietreanul Mihail Popescu, directorul ABA Siret, fost șef al achizițiilor publice în cadrul Consiliului județean Neamț. Detașat de acest trecut profesional, mărturisea în cursul zilei de marți:

Mihail Popescu

„Noi suntem trecători. Important e să rămână ceva în urma noastră. Asta nu are legătură cu politica, dar fără politicieni dedicați nu ai acces la resursele necesare pentru că asta-i viața”.

Ironia amară din declarația directorului trimite și la alte investiții din zonă, cu ABA Siret ca beneficiar, reprezentând o minimă provocare pentru a merge pe teren, ceea ce nu e tocmai confortabil. De pildă pentru a vedea care e rostul și cum funcționează nodul hidrotehnic de la amenajarea albiei Cracăului la Slobozia de Roznov, județul Neamț. Lucrările rămân, conducătorii trec. (R.E.D.)




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *