Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de confidentialitate si protectia datelor. Click aici pentru detalii.
reclamatie

”România 100 copii, locuri și oameni” la final

Proiectul implementat de Asociația ”Sprijin pentru părinți” cu finanțare din partea Consiliului Județean Bacău a ajuns la final. Pe parcursul a şase excursii de documentare la care au participat peste 140 de copii, s-a avut în vedere promovarea imaginii județului Bacău prin activități specifice artei fotografice și informarea asupra locurilor din județul Bacău care au o însemnătate istorică și documentaristică.  Proiectul a urmărit ca adolescenții și tinerii pasionați de istorie și fotografie să surprindă  în 100 imagini „povești”  –  impresii  ale diverselor locuri din județul Bacău, toate acestea având ca finalitate tipărirea unui CD document care să marcheze Centenarul Unirii, denumit la nivel național  ”România 100”. Excursiile de documentare la care aceştia au participat au fost organizate în localitățile: Bacău, Răchitoasa, Prăjești, Tescani, Tg.Ocna, Dărmănești, Ştefan cel Mare, Moinești, Palanca, Comănești, Buhoci, Căiuți, Parincea, Onești, Ghimeș-Făget.

În ziua de 1 decembrie, începând cu ora 14.00, în Piața Tricolorului din Bacău, dar și în parcul din fața Primăriei din Moinești, iubitorii de fotografie, și nu numai, sunt invitați la expoziția de fotografie, moment final al proiectului.

Vă invităm să ne cunoașteți prin fotografiile realizate și textele impresii scrise.

„Să vezi Bacăul așa cum este el, departe de agitația orașului, să vezi o parte din România, cam despre asta a fost vorba pe 20 octombrie. Am fost surprinsă de faptul că am descoperit atât de multe lucruri într-o singură zi, atât de scurtă în comparație cu poveștile din spatele fiecărui colțișor din acest județ. De la bolta piramidală a Bisericii, la vioara lui Enescu și până la treptele cetății Rakoczi. Am încercat să fotografiez ce e mai frumos, ce e mai diferit, dar poveștile din spatele fotografiilor o să rămână întotdeauna ceea ce uimește și face diferența.

Culorile toamnei apar în fiecare fotografie și sunt unice pentru fiecare loc în parte. Ele preiau istoria locului și exprimă trecerea ce va avea loc în curând. Pe Enescu l-am găsit singur, îngândurat, iar după ce am ascultat pe scurt povestea sa am înțeles de ce. Cu fiecare minut ce trecea, te minunai de frumusețea pe care uităm uneori să o vedem în locurile și în oamenii din jurul nostru.

Am văzut o parte din România, dacă o putem numi „sălbatică”, umilă și tradițională, pe care nu o iubim așa cum ar trebui. Am văzut cum oamenii trăiesc în zona rurală, cum muncesc, cum zâmbesc și se bucură de cele mai mici lucruri. Oameni deschiși, care zâmbesc străinilor și care ascund în ochii lor o poveste greu de descifrat, dar cu final fericit. Am văzut cum s-a păstrat istoria și cum se povestește cu mândrie despre România, adesea lovită de greutăți și probleme și asta s-a văzut în fiecare loc pe care l-am vizitat.

E greu de exprimat în cuvinte sentimentele pe care le ai când trăiești un astfel de moment. Tot ceea ce poți să spui, în apropierea Centenarului e un sincer La mulți ani! și să îți păstrezi sufletul de român oriunde în această lume. Așa cum spunea și Oana Pellea: „Trebuie să reîncepem să iubim România. Să reinventăm România pe care să o putem iubi şi admira. Depinde de fiecare dintre noi.”(Cimpoeşu Georgiana)

˝Imaginea readuce actualității un element inedit, ce face parte, fără îndoială, din istoria noastră și a bunicilor noștrii, care parcă ne teleportează într-o lume ce prea puțin mai este cunoscută de noi, oamenii acestei epoci”. (Ada Avrămescu)

˝Mereu spuneam că judeţul în care trăiesc nu se bucură de un patrimoniu cultural atât de bogat precum al altor judeţe, însă în această zi am rămas surprinsă să văd că acest judeţ nu este atât de sărac pe cât credeam. Peisajele de toamnă, viu colorate, au completat frumuseţea locurilor pe care le-am vizitat. La mănăstiri am redescoperit perfecţiunea florilor lăsate de Dumnezeu în grădina Sa, precum şi liniştea specifică acestor locuri. Castelul Ghika a reprezentat pentru mine cea mai frumoasă amintire din această excursie. Nu ştiam de existenţa unui astfel de monument  istoric. La Centrul de ingrijire a persoanelor cu dizabilităţi am văzut sacrificiul pe care persoanele angajate acolo îl fac pentru oamenii nevinovaţi, cu o soartă nedreaptă. Bucuria din ochii acelor oameni la vizita noastră mi-a răscolit sufletul, am început să tremur, văzând că viaţa nu este mereu dreaptă şi că, deşi se aflau într-o situaţie aparte, întâlnirea cu alte persoane, cel mai nesemnificativ lucru din viaţa noastra, i-a făcut să zâmbească.

În acestă zi am învăţat două lucruri foarte importante: să-mi preţuiesc viaţa şi să-mi iubesc judeţul natal”. (Chefane Andreea)

„Județul Bacău, chiar dacă nu este promovat precum celelalte, are comorile sale. În excursia organizată de Bacău 100, am călcat pe urmele lui Ștefan cel Mare, la Borzești, am descoperit pacea interioară la mănăstirea din Bogdana și am inspirat aerul tare din Salina Tg. Ocna. În această drumeție am descoperit județul și unele locuri ascunse de ochiul grăbit al călătorului obișnuit. Este o inițiativă bună, oferindu-le elevilor șansa de a vedea ce comori se ascund și în județul nostru, nu numai peste hotare”. (Ciubotaru Alexandru)

„Cu toate că a fost un circuit doar în interiorul judeţului, a fost plin de obiective interesante şi ne-a arătat că sunt multe de văzut chiar şi în judeţul nostru, la mică distanţă de casă”. (Bălan Şerban)

Sunt foarte entuziasmat de descoperirea acestui peisaj minunat de la Conacul Ghika deoarece am găsit o nouă inspiraţie ce merită să fie captată de acuarelele tempera şi păstrată în galeriile artei digitale”. (Cretu Mihail Dimosthenis)

Prima excursie din proiectul “România, 100 copii, locuri şi oameni” a fost o punte a cunoaşterii între trecut şi viitor, cunoaştere istorică şi trăire spirituală. Mi-a plăcut foarte mult în comuna Răchitoasa deoarece era plină de încărcătură spirituală şi emoţională. Mulţumim doamnei Adriana Roşu pentru minunata excursie”. (Coteanu Maria)

„Excursia din 29.09.2018 mi-a plăcut foarte mult. A fost un prilej să fiu împreună cu buna mea colegă de clasă, Delia R. Am văzut locuri interesante: Tescani, Borzești, Tg. Ocna. Cel mai bine m-am simțit în orașul Tg. Ocna. Am străbătut orașul, am vizitat bisericile Răducanu şi Sf. Nicolae. Parcurile au fost absolut minunate”. (Delia Grigoraș)

„Unul dintre locurile care m-a impresionat a fost Centrul de recuperare și reabilitare a persoanelor cu afecţiuni neuropsihice din Vermești (Comăneşti). Nu mă aşteptam să existe aşa ceva pe lângă Bacău şi sunt foarte mândră că am aflat. Mi-am dat seama că nu ar mai trebui să mă plâng de lucrurile din viaţa mea, că ar trebui să gândesc pozitiv, pentru că există oameni cu probleme mult mai mari decat ale mele şi totuşi sunt atât de fericiţi şi împăcaţi. Locul respectiv este superb, atât de liniştit şi curat. Mă voi întoarce cu plăcere de fiecare dată la acest centru”.  (Titlu doc: Descriere şi impresii)

„Timpul a trecut mult prea repede. Nu îmi doream să plec, dar am reușit să capturăm sentimentele transmise de castelul Ghika”.  (Marcu Ana-Veronica)

„Soarele blajin al toamnei mângăie cu razele sale calde meleagurile moldovene din Prăjeşti şi Răchitoasa. Coloana Dorului sărută cerul, înlănţuind pământul cu infinitul. Puterea Divină se pogoară peste dealurile molcome din jurul Mănăstirii Răchitoasa.

 Linistea naturii converteşte împrejurimile într-un sanctuar al tăcerii în Grădina Botanică din Prăjeşti. Peisajele vă invită să le descoperiţi şi să vă redescoperiţi”.  (Machidon Alexandru)

„Pe 20 octombrie am fost într-o excursie nemaipomenită în judeţul Bacău, prin intermediul căreia am descoperit locuri şi lucruri frumoase de care nu aveam habar că se află atât de aproape de mine. De asemenea, mi-am dat seama că pentru a observa minunile lumii trebuie să deschizi bine ochii şi să cauţi inclusiv în cele mai ascunse unghere pentru a reuşi să faci poze deosebite. Iar atunci când te desprinzi de problemele de zi cu zi şi priveşti cu alţi ochi lumea din jur, vei reuşi să captezi o esenţă, o poveste magică atât în suflet cât şi într-o fotografie”.  (Nanu Alexandra)

„Mi-a placut enorm vizitarea Casei Memoriale “Rosetti Tescanu-George Enescu”,  nu doar pentru faptul că am aflat numeroase informatii despre George Enescu, dar şi pentru plimbarea relaxantă din păduricea foarte frumoasă de lângă casă. Mai mult, a fost şi un prilej să vizităm şi Biserica “Adormirea Maicii Domnului” şi Muzeul de Cultură şi Artă religioasă din Borzeşti, un loc plin de istorie, în care parcă mi se derula în faţa ochilor scena infioratoare ce avea loc la stejar…

  In concluzie, a fost o zi reuşită în care am reuşit să fac şi nişte poze pline de emoţie şi frumuseţe,dar şi de istorie. Şi mai mult decât atât, o zi în care am putut petrece timp cu tineri de vârsta mea şi a afla diferite opinii”.(Impresii)

„O interesantă călătorie cu scopul înţelegerii şi valorificării spaţiului cultural în care ne aflăm”. (Cercel Ioana)

„M-a impresionat foarte mult legenda stejarului din Borzeşti: amintirea care l-a bântuit crunt pe Ştefan cel Mare şi joaca de-a spânzurătoarea, care l-a ucis pe prietenul domnitorului”. (Baraboi Bogdan)

Excursia în care am fost pe data de 29 septembrie 2018, cu domnul profesor de geografie Şerban Lucian şi alţi colegi, a fost o experienţă frumoasă, unică. Mi-a plăcut, am cunoscut persoane noi, dar am şi vizitat locuri frumoase. Cel mai mult mi-a plăcut Casa Memorială “George Enescu” datorită peisajului de acolo, dar m-a impresionat şi povestea ei, informaţiile prezentate fiind foarte interesante. Pădurea din acel loc mi s-a părut absolut superbă, chiar cea mai frumoasă pe care am văzut-o”. (Moroşanu Alexia)

„Această excursie a fost pentru mine mai mult decât o simplă plecare de acasă. A fost o călătorie în timp, un traseu prin stări și o conștientizare a multitudinii de fațete ale României.

M-a impresionat privirea cu care Ștefan cel Mare scruta fiecare vizitator, întrebându-l îngrijorat: “Ce s-a întâmplat cu Moldova?”. Un răspuns l-am găsit la un cimitir al eroilor din Primul Război Mondial, unde soldatul care și-a dat viața pentru țară rămâne necunoscut, singur printre nume, îndepărtat de familia ce încă se întreabă de destinul său. Aducând veste despre bărbații pierduți în luptă, vulturul își întinde aripile protectoare, adăpostind țara zguduită de război.

Dar totul rămâne uitat, în ruină, urmele speranței și credinței estompându-se odată cu trecerea vremii. Un drum către poartă rămâne totuși până la sfârșit, parcă amintind că, dacă vrei, poți oricând să intri în ceea ce pare de mult distrus, poți oricând să crezi și poți oricând să speri.

De deasupra mulțimii, Iisus privește în sufletul tuturor celor ce intră în vechea biserica de la Borzești, căutând credința, întrebările fără răspuns, urma de speranța. Icoana îmi insuflă liniște, calm, amintindu-mi că întotdeauna este cineva care are grijă de mine.

Imortalizat într-o poziție bizară, George Enescu lasă impresii diferite privit din locuri diferite. O față îl arată fericit, în alta  parcă plânge, uneori pare gânditor, alteori nervos. Eu l-am văzut nebun, așa cum este orice artist. Nu nebun prin tulburări mentale, ci nebun prin modul de a privi lumea. Pentru că despre ce altceva decât nebunie poate fi vorba când, fie că ești sau nu ascultat, tu cânți, fie că îți sunt sau nu cumpărate picturile, tu pictezi, fie că ești sau nu citit, tu scrii? Statuia lui umple parcul din jurul casei memoriale de la Tescani cu o nebunie fantomatică, devenind loc de întâlnire al multor altor artiști.

O altă parte a României pe care am văzut-o este frumusețea naturii și a clădirilor. La o fostă mănăstire din Tg. Ocna, albul pereților se îmbină perfect cu verdele-gălbui al copacilor tomnatici, formând un echilibru deosebit între om și natură, între trecător și veșnic, între viață și moarte. În altă parte, o balustradă subțire, împodobită cu niște modele simple, mărginește ascensiunea unor scări, ieșind parcă din verdele pământului și înaintând spre albul cerului. Ornată cu o simetrie excelentă, dantela de sub acoperișul casei este plină de simboluri sculptate, uimind prin armonia îmbinării lor.

Zgribulit, un pui de cățel mi-a ieșit înainte, fără să vrea nimic altceva decât să se joace. M-a umplut cu speranța că, deși zgribulită, nu de frig, ci de probleme, unele reale, altele închipuite, poate și România va învăța să fie la fel de fericită ca acest cățel”. (Mara-Ioana Postolache)

„Recunosc că înainte de a participa în această excursie mă tot gândeam: dar de ce trebuie să fac atâtea fotografii peste tot pe unde merg? Şi primele poze în excursie le-am facut greoi, însă pe la a cincea sau a şasea poză am început să observ diverse detalii din locurile pe unde mergeam, să caut cele mai frumoase locuri de făcut poze şi acest lucru chiar m-a captivat. Am realizat că avem o ţară foarte frumoasă cu nişte peisaje uimitoare şi, având în vedere că am ajuns să văd atâtea locuri uimitoare, ar fi fost păcat să nu fac poze, care îmi vor rămâne ca amintire toata viaţa. Recunosc că nu toate mi-au ieşit bine şi le voi arăta doar pe cele care îmi plac, dar le păstrez pe toate ca o amintire care va rămâne mereu în sufletul meu. Îmi voi aminti perfect de castelul din Comăneşti, Mănastirea Bogdana, Salina Târgu Ocna etc. Toate au fost nişte experienţe uimitoare, dar preferata mea a fost experienţa în care am văzut cum trăiesc oamenii cu diverse handicapuri, care deşi au 30 de ani traiesc ca la 4 ani. Am avut parte de o lecţie de viaţă. Nu ar trebui să mă mai plâng când nu obţin ce doresc deoarece sunt mulţi oameni care au necazuri mai mari, ca aceştia. Ei într-adevăr suferă, nu ca noi, cei care plângem pentru lucruri mărunte,  că nu avem iphone sau că am luat o notă mai mică. De fiecare dată când voi avea un necaz mă voi gândi la aceşti oameni, care, desi au necazuri mult mai mari decât mine, mereu privesc viaţa cu zâmbetul pe buze. Aceşti oameni sunt adevăraţi eroi”. (Fantu Teodora)

„În excursia de pe 6 octombrie m-am simțit extraordinar de bine. Nu puteam să cred că astfel de locuri există chiar în județul meu. La sfârșit totul părea ireal și nonconformist cu ideile mele de existență. Ba chiar m-am întrebat: oare am visat? Însă mi-am dat seama că mă amăgeam singură. Chiar a fost ceva ce mi-a creat o nouă perspectivă asupra lumii fotografiei, faptul că sentimentele se leagă profund de locurile capturate pe un mic ecran. Chiar pot să mă uit în fotografii și să-mi dau seama că nu am visat…”.  (Iuraşcu Mădălina)

”În excursia de pe data de 29 septembrie, locul care m-a fascinat cel mai mult a fost Casa memorială  ”George Enescu” din Tescani. Albul clădirii îți reda sentimentul de liniște și plăcere. Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost grădina din spate. Nu aș fi vrut să mai plec niciodată. Frunzele decorau perfect tabloul de toamnă din spatele unei locuințe unde marele compozitor a lăsat în urmă pianul său și multe amintiri.

Povestea din spatele minunatelor fotografii sau obiecte este una tristă ce îți transmite o mulțime de emoții, dar totodată te face să te simți în trecut, momentul în care ți se povestește că în curtea locuinței țăranii revoltați au ars toata biblioteca lui George Enescu. Deși acesta a donat tot statului, oamenii nu au putut accepta. În spatele poveștii triste stă fericirea copiilor ce au găsit un loc magic, plin de poveste. Totul te fascinează. Am crezut că micuța pădure este cea dintr-un basm. Nimic nu se compară cu sentimentele transmise pe parcursul vizitării locului. Ele nu pot fi exprimate în cuvinte.

Poza clădirii a fost făcută atunci când trebuia să parăsim muzeul.  Aceasta mi-a arătat cu câtă muncă oamenii au reușit sa amenajeze şi să prezinte fiecare colțișor din fosta casă, locul unde acum se țin și tabere pentru copii.

După parerea mea, locul merită vizitat de fiecare om ce își dorește să aibă parte de o mulțime de stări doar în câteva minute. Mi-am promis că orice s-ar întâmpla, mă voi întoarce

La fel de mult m-a impresionat şi poveștile oamenilor de la Centrul de îngrijire și asistență pentru persoane vârstnice Rachitoasa, ce te lăsau cu ochii în lacrimi. Fiecare își povestea viața cu atâta tristețe în glas, dar totodată încercau să îți ofere o primire călduroasă, dăruind din puținul lor. (…) Sentimentele sunt foarte puternice, iar plecarea a fost foarte grea.  Am văzut cât de bine erau tratați oamenii și asta îmi dă încredere în binele care sper că mai există în lume. Mă bucur că am ajuns să cunosc și partea aceasta a județului nostru”. (Marcu Veronica)

„Din excursia de sâmbătă, 22 septembrie, mi-a plăcut cel mai mult vizita de la grădina botanică din Prăjești. Acolo am fotografiat o mulțime de plante şi flori pe care nu le mai văzusem până atunci. Îmi place foarte mult să fotografiez de aproape insecte sau flori, așa că grădina botanică a fost un loc ideal pentru mine să fac o mulțime de fotografii”.   (Avrămescu Tudor)

Se spune că există o corespondență adâncă între interior și exterior, un fel de “ce” nedefinit, o căutare a sentimentului însuflețitor, care să ne proiecteze dincolo de spirit, în profunzimea sufletului, acolo unde Natura și Omul sunt noțiuni complementare. Bucuria de a trăi, exprimată printr-o interpenetrare de emoții cu efect regenerator, este liantul ce ne leagă de ideea de frumos, frumusețea fiind în primul rând în noi, în ființă, în misterele naturii umane. Eu caut această idee mergând de-a lungul unui drum, gustând felii de viață, iar proiectul de pe 20 octombrie de anul acesta mi-a oferit prilejul să cunosc județul în care m-am născut, să mă cunosc.

Aș dori să precizez că toate obiectivele turistice vizitate – Biserica de lemn “Merișor”, “Muzeul Răzeșilor Găzari”, “Casa Rosetti”, “Palatul Ghika” și “Cetatea Rakoczi”  au fost încântătoare, oferind amintiri inedite și priveliști spectaculare, dar ceea ce m-a impresionat în mod deosebit a fost pianul “Yamaha”, care i-a aparținut compozitorului și dirijorului român George Enescu. Negru, strălucitor și solitar, îmi amintea de timpul trecut, de timpul sonor al împletirii sentimentului mistuitor cu notele solemne și vedeam două mâini atingând delicat clapele sufletului, în vreme ce o voce îmi șoptea:,,Muzica oglindește toate misterioasele ondulații ale sufletului, fără putință de prefăcătorie”, aceasta fiind chiar o afirmație reală a muzicianului. Deși nu știu să cânt, îmi doream enorm să încerc exponatul, să mă transpun, să mă asemăn cu personalitatea apreciată și consacrată măcar prin intenție. Abia după ce am părăsit incinta mi-am dat seama că simfonia lumii se ascultă prin înțelegerea semenilor, prin descoperirea frumuseții actuale, fiindcă o floare parfumată nu este una presată. Lăsând deoparte nostalgiile, locurile văzute m-au ajutat să-mi revin din oboseala efortului intelectual, dându-mi impulsul voinței de a continua să sper la devenire, dezvăluindu-mi faptul că o viață petrecută numai între cărți este una închisă, o iluzie a cunoașterii plenare, întrucât omul este viu, iar obiectul, oricât de valoros, este doar o amăgire a senzației. Persoanele pe care le-am cunoscut mi-au arătat cum să mă bucur de micile plăceri, cum să mă abțin de la analiză în momente de pur amuzament. Cadrele didactice care ne-au însoțit au fost deosebit de grijulii și de atente, înviorând atmosfera prin zâmbete calde și glume ștrengărești. Partea mea preferată a fost servirea produselor de patiserie (pișcoturi, saleuri, scovergi și un fel de prăjiturele din turtă dulce și bezea), care au încântat în egală măsură pe toată lumea. Niciodată nu m-am mai simțit atât de relaxată și de fericită, atât de liberă!

Vă mulțumesc pentru ocazia oferită și pentru pauza mult așteptată! Am trăit o experiență de neuitat, alături de oameni remarcabili”. (Popescu Martina-Maria)

„Fiecare excursie a adus ceva nou. Grupul de adolescenți și tineri era altul, nu ne cunoșteam între noi dar ceea ce era valabil pentru fiecare deplasare era dorința de cunoaștere a tuturor. Am mers să vedem, să auzim, să simțim. Era parcă o regulă a grupului pe care însă nu o impusese nimeni. A venit de la sine. Cum de la sine au venit și zâmbetele și râsetele și întrebarea pe care ne-o puneau profesorii însoțitori ”Totul e bine? Apă? Un măr? O bomboană cu mentă?  Sugestii? Reclamații?”.  Am fost mirată deoarece locurile vizitate sunt din județul Bacău și ar fi fost normal să le fi văzut până acum! E bine și acum, dar, totuși, e județul în care trăiesc…. Îmi doresc să particip și anul viitor la un astfel de proiect!” (Maria Daniela Roșu)

 

„Bacău ”100 – către infinit.” Bacăul este un județ fantastic, încărcat de ani buni de istorie, cu bune, cu rele, și posibil cu încă 100 de ani în față, și chiar mai mulți. Tot ce am văzut în cursul drumeției prin județ m-a făcut să consider cât de norocos sunt să mă aflu aici. Însă, pe cât de frumos pe atât de puțin cunoscut este județul nostru. Nu putem salva chiar toate locurile din ghearele timpului, dar măcar amintirea existenței lor prin fotografii, printre singurele porți către un timp de mult trecut. Speranța tuturor e ca aceste imagini să dăinuie în timp până la Bacău 200, Bacău 300, până la Bacău infinit”.  (Ienăşoaie Nectarie Ionuţ).

„Mulțumim finanțatorului – Consiliul Judeţean Bacău, participanților, cadrelor didactice implicate și voluntarilor pentru acest proiect minunat! Vă așteptăm la expoziție! Știm că va fi frig și va bate vântul, dar poate reușim să retrăim împreună emoțiile locurilor fotografiate și să ne bucurăm de aceasta!”

Manager proiect psiholog Adriana Roşu 




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *