Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de confidentialitate si protectia datelor. Click aici pentru detalii.
reclamatie

George Topîrceanu – poetul grației și al fanteziei

George Topîrceanu (n. 21 martie 1886, București – d. 7 mai 1937, Iași) este reprezentant de seamă al poeziei  româneşti din primele decenii ale secolului al XX-lea. Creaţia sa e unică în felul  ei, caracteriszată de un optimism aparte, degajând căldură şi o atmosferă de intimitate. George Toparceanu debuteaza in literatură în 1904, publicând primele versuri în revista umoristică Belgia Orientului, sub pseudonimul „G. Top”. Se face remarcat în lumea literară cu parodia „Răspunsul micilor funcționari”, publicată în 1909 în revista Viața romanească.
George Topîrceanu devine în anul 1926 laureat al Premiului Național de Poezie, și Membru corespondent al Academiei Române din 1936.

Demostene Botez vorbeşte despre Topîrceanu astfel: versul lui impecabil, de mare ţinută artistică îşi avea “explicaţia în structura şi temperamental lui, iubitor de ordine şi armonie.” George Topîrceanu rămâne „poetul dragostei de viaţă, mare cunoscător al limbii române, cu o operă care se aşează în fondul de aur al literaturii române”.

Topîrceanu este scriitorul asupra căruia critica literară a emis păreri dintre cele mai contradictorii, iar gama de sentimente pe care le trăim citind Balade vesele şi triste vin să confirme acest fapt. Imaginea bine conturată a lui Topîrceanu este anume aceea a unui poet humorist, realist de o mare originalitate.

 

Inteligenţa artistică a lui Topîrceanu se observă în toate scrierile acestuia. Postum i s-a publicat un ciclu de poezii intitulat : „Fabule mici pentru oameni mari”. Citez din fabula „Omul şi raţa”: „Unui om, săracul, într-o dimineaţă,/ I-a murit o raţă./ Bietul om, de ciudă, tare s-a-ntristrat,/ Când văzu că-i moartă cu adevărat./ Dar la scurtă vreme, în aceeaşi lună,/ I-a murit şi soacra – tot de moarte bună/…

Morala: „Să nu pierzi nădejdea, orice-ar fi să fie:/ După întristare, vine bucurie.”

George Topîrceanu a fost şi un prozator desăvârşit. Din nefericire, romanul „Minunile Sfântului Sisoe”, scris de Topârceanu, a rămas neterminat.  Dar, intreaga creaţie literară a scriitorului ne întărește convingerea că Demostene Botez a spus un lucru adevărat când a afirmat că:  „dacă la vreo şezătoare literară apărea pe scenă Topârceanu, sala izbucnea spontan în aplauze. Dar nu în aplauze reci, care manifestă o admiraţie cerebrală, ci un joc zglobiu al mâinilor, mărturie de mulţumire şi plăcere…”

 

Volumul se deschide cu câteva rânduri-gânduri despre actualitatea poeziei lui George Topîrceanu, apoi urmând Poeme alese, din volumele: Balade vesele şi tristeParodii originaleMigdale amare, Postume.

Poet al copilăriei de totdeauna, George Topârceanu este citit cu egal interes şi de cei mici. Scriind pentru copii, sau despre copii, nu a avut sentimentul că se „coboară” ci, dimpotrivă, că se înalţă, afirma scriitorul George Topîrceanu.

 

Antologia cuprinde o bună parte a scrierilor memorialistice privitoare la G. Topîrceanu. Unele sunt scrise de oameni care l-au cunoscut îndeaprope, altele sunt mărturii ale unor personalităţi pe care împrejurările i-au pus în relaţii cu poetul. Mihail Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, George Lesnea şi Otilia Cazimir sunt doar câţiva dintre autorii acestor articole inedite.


Sursa: StiriNationale




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *