reclamatie

Suveica prin care guvernul Orbán finanţează campania de identitate a secuilor

Producătorul național de energie al Ungariei, compania MVM (deținută în proporție de 100% de stat), este o verigă în lanțul prin care Budapesta finanțează în secret campania de creare a unei identități regionale în județele Harghita și Covasna.

În 2014, MVM a cumpărat, cu peste 27 de milioane de euro, 90% din Hivatalos SRL, firmă din Harghita care deținea 6 microhidrocentrale pe niște pârâuri din județ.

50% din Hivatalos SRL se aflau în proprietatea unui off-shore din Cipru, Winsland Holdings Ltd. Alte 40% erau deținute de firma ungară HydroEnergy zrt., al cărei patron era cetățeanul român Lénárd András.

Lénárd András este nimeni altul decât omul pe care publicații apropiate guvernului de la Budapesta și apoi The New York Times l-au prezentat în 2017 ca pe un „erou” al luptei micilor producători împotriva multinaționalelor − în acest caz, compania olandeză Heineken.

După vânzarea părților deținute în Hivatalos SRL, el lansase berea artizanală denumită Igazi Csiki Sör (în traducere, „adevărata bere Ciuc”), motiv pentru care fusese dat în judecată de Heineken România, deținătorul mărcii Ciuc.

Datorită mediatizării cazului său și a susținerii primite din partea guvernului Orbán, Lénárd András avea să devină un simbol al mândriei secuiești.

Numai că milioanele de euro investite de el în fabrica de bere din localitatea Sânsimion (județul Harghita) proveneau de la Budapesta.

Acest traseu financiar este unul cu dublu sens.

Pe de o parte, MVM, companie controlată de guvernul Ungariei, a investit milioane de euro cumpărând mica firmă Hivatalos SRL.

Pe de altă parte însă, milioane de euro din Hivatalos SRL au parcurs un drum invers, prin intermediul unor off-shore-uri din Cipru și din insulele Cayman, ajungând în zona controlată de parteneri ai premierului Viktor Orbán: Oszkar Világi, CEO al companiei Slovnaft (subsidiara MOL din Slovacia), și fiica acestuia, Réka Világi.

Hivatalos, adică „Oficial” SRL

Lénárd András nu a ascuns faptul că a reușit să pună pe picioare fabrica de bere Csiki Sör după ce și-a vândut acțiunile din firma producătoare de energie Hivatalos SRL.

Ca să înțelegem în ce consta afacerea cu microhidrocentrale, trebuie să ne întoarcem în urmă cu 10 ani.

Firma Hivatalos − cuvânt maghiar care înseamnă „oficial” − a fost înființată în 2007, în judeţul Harghita. Un an mai târziu, unicul asociat l-a cooptat în afacere pe Lénárd András.

În 2010, firma și-a extins obiectul de activitate cu producția și distribuția de energie electrică, pentru a investi în construirea de microhidrocentrale. În acest scop, a inițiat procedura de autorizare pe lângă Agenția pentru Protecția Mediului (APM) Harghita.

Era perioada de boom a acestor afaceri, încurajate de statul român prin „Strategia energetică a României pentru perioada 2007-2020, actualizată pentru perioada 2011-2020”. Unul dintre obiectivele Strategiei era ca, până în 2015, un sfert din energia „verde” produsă în România să provină din microhidrocentrale.

Această energie era cumpărată de stat de la investitori privaţi, prin intermediul companiei Electrica SA, fiind introdusă apoi în sistemul naţional energetic. Investitorii primeau în schimb un număr de certificate verzi pentru fiecare megawatt-oră (MWh) de energie produsă hidro.

Avea să se dovedească ulterior că aceste hidrocentrale în miniatură, construite în general pe mici cursuri de apă din munți, reprezintă un pericol ecologic, fiindcă micșorează debitele acelor pârâuri până la un nivel critic și amenință astfel fauna.

Microhidrocentralele − „amenajări nerentabile care ne distrug natura”

„Motivul real al avalanşei de cereri şi al presiunilor pentru aprobarea de MHC-uri în locaţii altminteri nerentabile este avantajul economic disproporţionat.

El reiese clar din cel mai recent raport al Agenţiei Naţionale de Reglementare în Energie (ANRE), care a calculat în mai 2013 că bonusul de trei certificate verzi pe megawatt e prea mare şi a propus o reducere cu 25%, până la 2,3 certificate.

În fond, suntem în situaţia de a plăti o factură de electricitate mai scumpă în beneficiul unor amenajări nerentabile energetic, care, până una-alta, ne distrug natura şi peisajul”.

Fragment din articolul intitulat „Microhidrocentrale, macroprobleme”, apărut în 2014 în revista National Geographic

Potrivit documentelor obținute de PressOne de la APM Harghita, în anul 2010 Hivatalos SRL și-a notificat intenția de a construi 8 microhidrocentrale în localitățile Sânmartin, Ciucsângiorgiu și Plăieșii de Jos, pe trei cursuri de apă: Uz și afluenții săi Bașca și Bărzăuța.

La acea dată, o decizie a APM arăta că proiectul firmei Hivatalos „nu se supune evaluării impactului asupra mediului”, adică nu reprezenta un pericol pentru mediul înconjurător.

În iulie 2012, primăria comunei Sânmartin a aprobat ocuparea temporară a unui teren de 7.600 de metri pătrați pentru instalarea unui cablu electric subteran de înaltă tensiune care făcea parte din lucrările de racordare la sistemul energetic național a ansamblului de microhidrocentrale din zonă, care aveau împreună o putere instalată de 6,98 MW.

În final, potrivit autorizației de mediu 138/27.05.2013, Hivatalos SRL a construit numai 6 microhidrocentrale, pe o distanță de 23 de kilometri.

La acea dată, potrivit unui ordin de ministru care prevedea o extindere a limitelor ariilor Natura 2000, amplasamentul afacerii lui Lénárd se încadra într-o astfel de arie protejată, denumită „Nemira-Lapoş”.

În 2011, înainte de construirea microhidrocentralelor, fondatorul Hivatalos s-a retras din firmă în favoarea unei persoane juridice din Ungaria − HydroEnergy Tanácsadó Zártkörűen Működő Részvénytársaság, pe scurt HydroEnergy Zrt., o companie cu un singur angajat, fondată în 2010 de Lénárd András.

Din această poziție, Lénárd controla, deci, firma Hivatalos, fiind și administrator desemnat.

O decizie importantă din acel an a fost cesionarea a 10% din firmă către Casa de Pensii a Eparhiei Reformate a Ardealului, cu sediul în Cluj-Napoca. Eparhia era reprezentată de Kató Béla, care avea să fie ales episcop în 2013.

Cluj-Napoca, 21 ianuarie 2016: episcopul reformat Kató Béla (în centru, cu mustaţă), alături de primul ministru al Ungariei, Viktor Orbán, la înmormântarea tatălui lui László Tőkés. Foto: Raul Ștef.

Am încercat să obținem o poziție oficială de la actualul director al Casei de Pensii de pe lângă Eparhia Reformată a Ardealului.

Am întrebat cum au ajuns reformaţii în această afacere și ce risc și-a asumat, având în vedere că au investit banii unor pensionari. Am așteptat două săptămâni și nu am primit niciun răspuns.

Intră în afacere off-shore-ul Winsland Holdings

Interesant este că firma Hivatalos SRL nu s-a apucat să miște niciun bolovan de pe pâraiele din Harghita decât după ce în acționariatul său a survenit o schimbare majoră.

În 2012, potrivit datelor de la Registrul Comerțului, 50% din părțile sociale ale Hivatalos au fost cumpărate de un off-shore din Cipru, denumit Winsland Holdings Ltd. (Ca fapt divers, Wins land înseamnă, în limba engleză, „câștigă pământ”).

Reprezentantul Winsland în România era omul de afaceri Csigi Levente, primul șef pe Cluj al Consiliului Național al Maghiarilor din Transilvania (CNMT) − structură înființată de László Tőkés ca un soi de alternativă la UDMR.

De asemenea, Csigi a fost director al Kárpátia Magyar-Román Kereskedelmi és Iparkamara (KMRKI) – Camera de Comerț și Industrie Româno-Maghiară Carpatia, cu sediul în Cluj-Napoca.

Csigi Levente, în timpul unei partide de poker dintr-un bar clujean (captură YouTube)

Suma cu care off-shore-ul Winsland Holdings a preluat 50% din Hivatalos SRL, prin majorarea capitalului social al acestei firme, a fost de… 104 euro.

Contactat telefonic, Csigi Levente a spus că nu-și mai amintește acea tranzacție și că din 2014 nu mai reprezintă Camera de Comerț Româno-Maghiară Carpatia. A refuzat să comenteze în vreun fel implicarea sa în această afacere.

Ca urmare a acelor modificări, în 2012 structura acționariatului Hivatalos arăta astfel:

  • Winsland Holdings − 50%;
  • HydroEnergy Zrt (firmă ungară deținută de Lénárd András) − 40%;
  • Casa de Pensii a Eparhiei Reformate a Ardealului − 10%.

Potrivit raportului financiar pe 2014 depus de Winsland Holdings − care poate fi obținut contra cost de la autoritățile din Cipru −, acest off-shore a pompat în firma Hivatalos SRL, în 2013 și 2014, împrumuturi de 11,5 milioane de euro și, respectiv, 10,8 milioane de euro.

În total, 22,3 milioane de euro.

Facsimil din raportul financiar care arată că Winsland a cumpărat 50% din Hivatalos cu 104 euro, iar apoi a împrumutat firmei din Harghita, în doi ani, peste 22 de milioane de euro.

Statul ungar, prin MVM, plăteşte peste 27 de milioane de euro pentru a prelua o firmă din Harghita

Apoi, în 2014, se petrece o mutare esențială: off-shore-ul Winsland își vinde participația din Hivatalos SRL către MVM Partner Bucharest SRL, subsidiara din România a MVM.

Compania de stat MVM este producătorul naţional de energie al Ungariei şi deţine, între altele, centrala nucleară de la Paks.

Suma pe care Winsland o primește de la MVM pentru 50% din Hivatalos este de 5,8 milioane de euro.

Concomitent, și firma ungară HydroEnergy (adică Lénárd András) își vinde către MVM partea de 40% din Hivatalos SRL. (Ca amănunt interesant, Casa de Pensii a Eparhiei Reformate și-a păstrat cele 10% din firmă.)

Potrivit raportului anual al MVM pentru 2014, valoarea totală a tranzacției prin care MVM a cumpărat 90% din Hivatalos SRL a fost de 27,8 milioane de euro.

Din această sumă, se specifică în raport, 17,3 milioane de euro reprezintă „valoarea asumată a unui împrumut acordat societății Hivatalos SRL de către proprietarii anteriori”.

Cu alte cuvinte, compania de stat MVM a acoperit şi datoriile pe care Hivatalos le mai avea către off-shore-ul Winsland Holdings, care pompase peste 22 de milioane de euro în firma harghiteană.

Dacă ţinem cont că Winsland şi-a recuperat împrumuturile şi că, în 2012, cumpărase jumătate din Hivatalos pentru suma simbolică de 104 euro, rezultă că, după doi ani, acest off-shore a făcut un profit de cel puțin 5,8 milioane de euro din această afacere (suma obținută din vânzarea părţilor sale către MVM).

În ceea ce privește câștigul obţinut de Lénárd András după 3 ani de când preluase conducerea Hivatalos, să facem calculele:

27,8 milioane (suma totală plătită de MVM) − 17,3 milioane (datoriile firmei Hivatalos către Winsland) − 5,8 milioane (profitul Winsland) = 4,7 milioane.

Facsimil din raportul oficial al MVM pe anul 2014.

În februarie 2015, presa specializată titra că această tranzacție pecetluia intrarea pe piața de energie din România a producătorului național din Ungaria, Magyar Villamos Művek (MVM).

Statul ungar cumpăra astfel, prin intermediul MVM, un grup de 6 microhidrocentrale din județul Harghita.

Valoarea totală a tranzacției era de-a dreptul surprinzătoare, având în vedere că, în 2014, goana după subvenții se domolise: prețul certificatelor verzi fusese scăzut prin Hotărâri ale guvernului de la București, care încerca să contracareze efectul „inflației” de certificate de pe piață.

Pentru a ne face o idee cât valora în 2015 o asemenea microhidrocentrală (MCH), am contactat-o pe Otilia Nuțu, analist de infrastructură și energie la organizația non-guvernamentală Expert Forum.

Ea ne-a explicat că, în perioada 2011-2013, compania de stat română Hidroelectrica declanşase procedura de vânzare, prin licitație, a 32 de microhidrocentrale.

Prețul de pornire al unei MCH se situa între 700.000 și 900.000 de euro per megawatt produs. Dar, în 2015, Remus Borza, pe atunci administratorul judiciar al Hidroelectrica, declara că speră să obțină un preț de 70 milioane de lei (aproximativ 16 milioane de euro) pentru întreg pachetul de 32 de microhidrocentrale.

Putem lua în calcul că microhidrocentralele companiei Hidroelectrica erau mai vechi decât cele ale Hivatalos SRL, iar tehnologia lor ar fi făcut ca prețul de vânzare să fie mai mic.

Dar, chiar și așa, cele aproape 28 de milioane de euro investite de MVM pentru a cumpăra 6 microhidrocentrale aflate pe niște pâraie din Harghita reprezintă aproape dublu față de suma dorită de Hidroelectrica pentru a vinde 32 de microhidrocentrale.

Revenind la Hivatalos, în 2015 Lénárd András a demisionat din funcția de administrator al firmei, care purta deja un nou nume: MVM Energy Romania.

Abia în octombrie 2017, MVM a cerut Agenţiei pentru Protecţia Mediului Harghita să i se transfere autorizația de mediu, pe care a şi obținut-o, și care este valabilă până în 2023.

Cum s-a schimbat, în decurs de 10 ani, structura acţionariatului de la Hivatalos SRL. (Infografie de Cosmin Creţ)

Talentatul domn Lénárd

Ajunși aici, trebuie să refacem pe scurt și povestea cu mai multe măști a vieții lui Lénárd András, azi în vârstă de 40 de ani.

Acesta e un personaj excentric: urmărit de autoritățile americane în anii ’90, pentru trafic de persoane la granița cu Canada, el a devenit recent, ca proprietar al afacerii Tiltott Csiki Sör (în traducere, „berea Ciuc interzisă”), un vector de imagine în campania de creare a unei identități pentru Ținutul Secuiesc.

La începutul lunii ianuarie 2018, cotidianul Magyar Nemzet a publicat, oarecum surprinzător, un articol despre isprăvile lui Lénárd din anii ’90, când el se afla în SUA cu o viză de turist.

În 1995, Lénárd avea 18 ani: voia să se stabilească peste ocean și s-a căsătorit cu o americancă din Plymouth, statul Connecticut. Magyar Nemzet scrie că el și soția lui se ocupau cu introducerea ilegală în SUA a unor persoane care veneau din Canada.

În 2001, Lénárd a fost arestat în statul New York împreună cu trei femei de naționalitate maghiară, care ajunseseră în SUA prin Canada și intenționau să lucreze într-un bar de striptease.

Lénárd András a fost pus sub acuzare de autoritățile americane, dar eliberat în baza unei cauțiuni de 50.000 de dolari. A fugit în Canada, pentru a nu mai compărea în fața judecătorilor. Cel mai probabil, mandatul de arestare emis pe numele său este încă în vigoare. Încă nu se cunosc circumstanțele revenirii sale în România.

Articolul publicat recent de Magyar Nemzet l-a forțat pe Lénárd să acorde un interviu pe această temă, interviu postat pe canalul oficial de YouTube al mărcii Csiki Sör.

Lénárd András, în interviul postat pe YouTube în 4 ianuarie 2018.

În interviul filmat, el spune că în anii ’90 a ajuns în SUA cu Loteria Vizelor, iar acolo și-a prelungit șederea și a muncit ca zugrav la o familie. Apoi, neavând actele necesare să se angajeze, ar fi fost reținut de poliție în trafic, când se întorcea din Canada împreună cu niște prieteni.

Lénárd explică faptul că zona de graniță dintre Canada și SUA era un loc de reîntâlnire al multor maghiari din familii dezbinate, care puteau ajunge în Canada, însă nu și în SUA. El respinge acuzația că ar fi făcut trafic cu persoane.

Orbán și interesul Ungariei pentru simbolul Csiki Sör

În 2014 − după ce și-a vândut participația din Hivatalos SRL pentru 4,7 milioane de euro (potrivit calculelor noastre) −, Lénárd András a deschis o fabrică de bere artizanală în localitatea harghiteană Sânsimion.

Numele pe care l-a ales pentru produsul său a fost Igazi Csíki Sör, care înseamnă „adevărata bere Ciuc”. Ca urmare a acestei alegeri, compania Heineken România, proprietara brandului Ciuc, a deschis un proces civil în care i-a cerut lui Lénárd András să modifice denumirea berii sale.

Fabrica Csiki Sör, înainte și după investiția lui Lénárd András. Foto: Facebook

Conflictul dintre micul producător din Harghita și multinaționala Heineken a fost folosit ca pretext de către guvernul de la Budapesta, condus de Viktor Orbán. Reprezentanții Executivului ungar au susținut Igazi Csíki Sör prin toate mecanismele pe care le aveau la dispoziție.

După ce o instanță românească a dat dreptate companiei Heineken, doi înalți oficiali de la Budapesta, vicepremierul Semjén Zsolt și liderul grupului parlamentar FIDESZ − Lázár János, au cerut să fie modificată o lege ungară care se referă la utilizarea simbolurilor totalitare în scopuri comerciale, pentru a obliga Heineken să renunțe la steaua roșie de pe sticlele sale.

Trimis de la Budapesta, Lázár János (în centru) ciocnește un pahar de bere cu Lénárd András (în stânga) la sediul fabricii din Sânsimion. Sursa foto: kormany.hu

Cei doi demnitari au afirmat că logoul are o semnificație politică evidentă, iar cetățenii Ungariei au fost îndemnați să boicoteze produsele Heineken.

Cu alte cuvinte, guvernul Orbán a bătut „șaua” Heineken de la Budapesta ca să priceapa „iapa” Heineken din România.

Ulterior, Heineken România a ajuns la un acord de coexistență pe piață cu berea produsă de Lénárd András. Acesta însă, tot ca un gest de frondă, a pus peste eticheta Csiki Sör cuvântul Tiltott (interzis), scris pe fond roșu.

 

Sub denumirea Csiki Sör, pe etichetă scrie: „Bere Ciuc din 1540. Împrospătează, hrăneşte şi îmbărbătează”.

De ce a avut puterea de la Budapesta o reacție paternalistă față de un mic producător de bere artizanală din Harghita?

În articolul din The New York Times apărut în august 2017, Lénárd spune că acel conflict cu Heineken a devenit simbolul luptei de supraviețuire a comunității secuiești.

Un purtător de cuvânt al Guvernului Orbán a tradus tot în termeni simbolici interesul FIDESZ pentru acest caz. El a spus că Budapesta are o responsabilitate, inclusiv economică, față de națiunea maghiară, nu doar față de cetățenii care locuiesc în Ungaria.

Aceste declarații confirmă interesul pe care FIDESZ îl are pentru etnicii maghiari din România care au dobândit și cetățenie ungară prin intermediul așa-numitei inițiative de renaturalizare.

A convinge aceste sute de mii de alegători să voteze cu FIDESZ la alegerile parlamentare din mai 2018 reprezintă o bătălie în sine, fiindcă ei pot înclina balanța scrutinului de la Budapesta.

Pe scurt, un vot masiv pro-FIDESZ în Transilvania îi poate aduce lui Viktor Orbán majoritatea necesară pentru a adopta legi organice și pentru a se relegitima în relație cu Bruxellesul.

Prima verigă: cine se află în spatele Winsland?

Să revenim însă la off-shore-ul cipriot Winsland, care, cel puțin pe hârtie, a făcut un profit de peste 5 milioane de euro din tranzacția cu MVM.

Înființat în mai 2012, Winsland Holdings Ltd. era deținut de o asociere de firme cu sediul în paradisul fiscal al Insulelor Cayman.

Într-un raport pe care compania de audit KPMG l-a întocmit pentru Winsland în primăvara lui 2016, se spune că acționarii acestui off-shore nu sunt beneficiarii direcți ai investiției. Adică sunt doar niște intermediari.

Și cu asta ajungem la o altă tranzacție, perfectată înainte ca MVM să cumpere acțiunile Winsland din firma românească Hivatalos SRL.

În același an 2014, asocierea de firme din insulele Cayman vânduse off-shore-ul Winsland, pentru numai 1.000 de euro, către compania olandeză CEI Holding B.V., cu sediul în Rotterdam.

Ulterior, în decembrie 2015, CEI Holding B.V. a decis să dizolve Winsland Holdings.

Off-shore-ul și-a făcut datoria, off-shore-ul poate să moară.

Rezumăm:

În 2013 și 2014, Winsland a împrumutat peste 22 de milioane de euro, dintr-o sursă necunoscută, firmei administrate de Lénárd András. Apoi și-a recuperat împrumutul de la MVM și, în plus, a câștigat alte peste 5 milioane de euro din vânzarea a 50% din Hivatalos.

Dar, la momentul tranzacţiei cu MVM, Winsland era deţinută deja de compania olandeză CEI Holding BV.

A două verigă: cine se află în spatele CEI Holding BV?

Compania olandeză CEI Holding BV are în portofoliu o companie slovacă, EHCS a.s, al cărei consiliu de administrație este condus de avocata Réka Világi. Ea este fiica lui Oszkár Világi, om de afaceri de origine maghiară care a devenit faimos şi datorită prieteniei sale cu premierul Viktor Orbán.

Oszkár Világi trăiește în Slovacia, este președintele companiei Slovnaft AS (subsidiara slovacă a MOL) și vicepreședinte executiv al MOL. Acționarul majoritar al companiei petroliere MOL (Magyar Olaj) este statul ungar.

Oszkár Világi (în stânga), la ediția din 2015 a festivalului organizat de FIDESZ la Băile Tușnad, în judeţul Harghita.

Amănunt interesant: Oszkár Világi este pasionat de fotbal, la fel ca Viktor Orbán, și a cumpărat clubul slovac FC DAC 1904 din Dunajská Streda, oraşul său natal. Dunajská Streda are o majoritate etnică formată din maghiari (75%) și este cartierul general al afacerilor lui Világi.

Világi a fost prezent de mai multe ori la școala de vară Tusványos de la Băile Tușnad. El și premierul Viktor Orbán se numără printre invitații tradiționali ai acestui eveniment, organizat anual de o fundație din Budapesta apropiată de FIDESZ.

Am contactat-o pe Réka Világi folosind trei adrese distincte de e-mail, pentru a o întreba de ce a folosit o schemă atât de complicată pentru a investi în România.

Până la publicarea acestui articol nu am primit niciun răspuns.

Cine e Oszkár Világi

Pentru a completa acest tablou, vom folosi în continuare informații publicate de portalul maghiar Index.hu în aprilie 2017. Este vorba despre un portret consistent al milionarului Oszkár Világi, despre care în România se cunosc extrem de puține lucruri.

Világi e un jucător important pe pieţele de energie din Cehia, Slovacia, Ungaria și Germania.

În 2014, MOL și MVM s-au hotărât − scrie Index.hu − să facă o mişcare foarte îndrăzneaţă: să achiziționeze pachetul majoritar de la Uzinele Electrice Slovace (SE), având în vedere că italienii de la ENI doreau să iasă din afacere.

„Ar dori Slovacia ca, după Slovnaft, să-şi dea în mâinile ungurilor și cealaltă mare întreprindere energetică?

Din punct de vedere politic și al siguranței naționale părea un scenariu ireal, dar Oszi (Oszkár Világi − n.r.) era foarte sigur pe sine, avea încrederea că poate să ducă afacerea la bun sfârșit.

În cele din urmă, nu i-a reușit, sorții i-au surâs firmei ceho-slovace EPH, aflată în plină extindere”.

Puteți citi aici, în traducere românească, articolul integral despre afacerile şi conexiunile lui Világi, inclusiv despre legătura sa cu Lénárd András şi cu fabrica de bere Csiki Sör din Harghita.

Viktor Orbán și Oszkár Világi, pe stadionul echipei FC DAC 1904. Foto: fcdac.sk

A treia verigă: STAK-urile olandeze

Complicatul circuit financiar care leagă regimul de la Budapesta de comunitatea secuilor din Transilvania se apropie de închidere.

Încrengătura de firme − românească, ungară, cipriotă, olandeză − ajunge, într-un final, la o companie despre care n-am vorbit până acum, și care deține fabrica de bere din Sânsimion în asociere cu Lénárd András: Lixid Holding Ltd, înregistrată tot în Olanda.

Presa de la Budapesta s-a întrebat încă de anul trecut cine se află în spatele companiei Lixid Holding.

În primul rând, trebuie spus că Lixid Holding are aceeași adresă oficială cu CEI Holding BV, într-o clădire de birouri din Rotterdam.

În al doilea rând, pentru a înțelege în ce fel se înlănțuie interesele, trebuie să mai introducem un ultim personaj în acest puzzle complicat.

Este vorba despre bosniacul Dejan Calija, care este director atât la Lixid Holding, cât și la o firmă deținută de CEI Holding.

În Olanda este legală o procedură de a ascunde adevărații acționari ai unei afaceri. În acest scop, companiile interesate fondează entități non-profit care se numesc STAK (Stichting AdministratieKantoor).

Profesorul universitar Bogdan Glăvan, de la Universitatea Româno-Americană din București, ne-a explicat ce înseamnă această formă de organizare:

„Motivul de manual pentru care se înființează o fundație de tip STAK este de a împiedica preluarea ostilă a acționariatului unor firme, de către corporații, spre exemplu. În Olanda există această inginerie legislativă, care permite ascunderea adevăraților acționari dintr-o firmă.

Acționarii își cedează părțile unei STAK, care la final le transmite doar profitul, fiindcă ea nu trebuie să aibă profit. Cineva din afară nu va putea să știe niciodată cine este adevăratul titular al unei afaceri”.

Acționarii reali numesc un consiliu de directori pentru respectiva fundaţie de tip STAK, iar acești directori trebuie să respecte deciziile de business care li se comunică.

Revenind la încrengătura companiilor legate de Budapesta, Dejan Calija este și directorul unui al treilea holding de la aceeași adresă din Rotterdam, care se numește ISTER Holding BV. Informația poate fi verificată din surse deschise, aici.

Atât ISTER Holding BV, cât și CEI Holding BV sunt administrate de o fundație de tip STAK. Deci, adevărații acționari nu vor să li se știe identitatea.

Un alt STAK, denumit Regia, controlează EEA Holding BV. Directorii EEA sunt același Dejan Calija, alături de Spisák Róbert, de la firma AZC.as, care face parte din Lixid Holding BV (asociată în afacerea cu berea din Harghita) și un anume Zoltan Hegyi.

Anul trecut, într-un ziar de limba maghiară din România apărea un articol în care Spisák Róbert declara că el este partenerul din umbră al lui Lénárd András.

Am încercat să îl contactăm pe Lénárd András atât prin e-mail, cât și folosind două numere de telefon, cel listat la Registrul Comerțului și cel de pe site-ul oficial al fabricii de bere.

În ambele cazuri, colaboratorii săi ne-au spus că îi vor transmite intenția noastră de a sta de vorbă.

La final, întrebări

O serie de întrebări rămân fără răspuns în această poveste întortocheată, în care banii circulă prin patru ţări din UE şi prin două paradisuri fiscale, pentru a fi investiți într-o firmă din judeţul Harghita, administrată de un apropiat al guvernului FIDESZ condus de Viktor Orbán.

− Cine sunt deţinătorii firmelor înregistrate în insulele Cayman prin intermediul cărora, în 2013-2014, Hivatalos SRL a beneficiat de împrumuturi de peste 22 de milioane de euro?

− De ce a mediat Csigi Levente − pe atunci apropiat al episcopului reformat László Tőkés (astăzi, europarlamentar FIDESZ) − înfiinţarea off-shore-ului Winsland Holdings?

− De ce consideră Casa de Pensii a Eparhiei Reformate din Cluj că o firmă care deţine microhidrocentrale pe nişte pârâuri din Harghita este o destinaţie sigură şi eficientă pentru a investi banii pensionarilor săi?

− A plătit compania de stat ungară MVM datoria de 17 milioane de euro pe care Hivatalos SRL o acumulase către off-shore-ul cipriot Winsland?

− De ce l-a „executat” presa pro-guvernamentală de la Budapesta pe Lénárd András, după ce, în 2017, îl construise ca „erou” al secuimii?

Sursa: PRESSONE




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *