reclamatie

Lumea copiilor de azi…

Am citit undeva că nu cuvintele spuse și nici lucrurile făcute vor rămâne imprimate în suflet și în amintire, ci doar ceea ce am simțit în urma acelora.

Un simplu gând la o lume a copiilor și ochii minții ne proiectează o imagine plină de culoare, joc, veselie și inocență. Automat interiorul nostru este cuprins de o stare de gingășie și parcă ne fără să vrem, așa oameni mari cum suntem, redevenim în inima noastră copii pentru o clipă. Dar când deschidem ochii fizici, în față ni se relevă cu totul altceva. Lumea copiilor din zilele noastre este o lume total diferită de acel univers în care au trăit cei vârste în jur de 30 de ani. Este absolut normal ca lumea să evolueze și odată cu ea să apară schimbarea. Însă este păcat ca atunci când adoptăm cu ușurință și entuziasm noutățile vremurilor – care desigur pot fi bune – să dăm dovadă de ingratitudine și să aruncăm la tomberonul uitării moștenirea primită în dar din generație în generație.

Nu de puține ori mi-a fost dat să văd cum copii mici de 1 an sau 2, țin cu naturalețe în mânuțe un smartphone sau o tabletă și le folosesc în mod corect, mergând țintă la preferințe, de obicei cântecele pe YouTube sau desene animate. În fața unui astfel de tablou, devenit aproape banal, apare în primul rând muțenia! apoi sigur, uimirea, curiozitatea, admirația, etc. După ce trece valul de sentimente pozitive, mai apare un sentiment, neliniștea… mai ales dacă ești părinte. Nu poți să nu te întrebi dacă e normal ca un copil atât de mic să prefere tehnologia în detrimentul jucăriilor (tehnologizate și ele majoritatea) și să plângă în mod isteric dacă îndrăznești să-i răpești distracția. Cu siguranță nu este normal acest tip de comportament, iar medicii au dat destule avertizări îngrijorătoare în această privință. Soluții? Există! Cea mai eficientă soluție și mai mulțumitoare pentru copii ar fi TIMPUL de calitate pentru joacă, acordat zilnic de către părinți, bunici, unchi. Același lucru este valabil și pentru copiii mai mari, dar nu suficient. Copiii mai mărișori, care au pășit deja pragul unei grădinițe au legat și prietenii. Deci teoretic, joacă liberă cu prietenii ar putea să ocupe timp și să aducă satisfacție astfel încât să nu mai simtă nevoia de a sta lipiți de calculator, telefon sau alte dispozitive conectate la internet. Practic însă nu se întâmplă așa. De ce? Explicațiile pot fi lungi. Dar cui folosesc!?

Cu certitudinte, multora dintre cei care citesc acum li se va părea că m-am apucat de teoria chibritului. Asta mai ales pentru că s-a scris mult pe această temă și de fiecare dată ni s-a reamintit că ritmul vieții cotidiene e atât de alert încât nu ne mai rămâne timp de „fleacuri” și că e firesc și absolut necesar ca tehnologia să facă parte din viața copiilor, fiindcă reprezintă viitorul. Da, dar uneori „fleacurile” sunt tocmai piesele de bază al unui viitor frumos și fără bătăi de cap. De aceea, important este să nu permitem ca lucrurile bune din trecut să rămână doar în amintirea celor care le-au trăit cândva. Ci să încercăm să le transmitem mai departe. Cred că dacă adulții și-ar da silința, pentru binele copiilor, ar face tot posibilul ca timpul petrecut online să alterneze în mod constant cu joaca adevărată adaptată vârstei.

O întrebare simplă la care fiecare poate să-și răspundă singur. Câți dintre copiii de pe care îî cunoașteți se mai joacă ca odinioară? – Baba Oarba; Lapte gros; De-a v-ați ascunselea; Rațele și vânătorii; Șotron; Țările; Țară, țară, vrem ostași; Flori, fete sau băieți; și lista încă poate continua. Eu una pot răspunde că puțini, spre deloc. Trist și nesănătos! Poate doar încurajați de noi, cei care ne-am bucurat copilăria cu frumusețea jocurilor libere, vor reuși să guste și copiii digitali de azi din viața reală și nu se vor mai mulțumi doar cu cea virtuală.

Viorela Gherasim




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *